Palatul Elisabeta din București

Vila Elisabeta (impropriu numită azi „palat”) a fost construită în 1936 ca reședință particulară pentru Alteța Sa Regală Principesa Elisabeta, fostă regină a Greciei, sora mai mare a Majestății Sale Regelui Carol al II-lea. Vila nu a fost proiectată pentru desfășurarea de activități oficiale, întreaga proprietate având o suprafață relativ mică.

Palatul Elisabeta este amplasat ca o „insulă” în interiorul Muzeului Satului, lângă Arcul de Triumf (din b-dul Kiseleff, la capătul primei alei spre dreapta, în sensul de mers de la Arc către Piața Presei); fiind mult retrasă de la stradă, clădirea este oarecum greu de observat dinspre bulevard. În zilele însorite, însă, Pavilionul Regal arborat pe palat se poate observa ușor din Parcul „Regele Mihai I” (fost Herăstrău).

După ce bombardamentul german din 24 august 1944 a avariat grav Palatul Regal din Calea Victoriei - făcându-l nelocuibil - și a distrus complet Casa Nouă, Majestatea Sa Regele Mihai a fost nevoit să mute - cu acordul mătușii sale - locuința sa particulară și toate activitățile oficiale ale Curții Regale în această vilă.

În perioada 1944-1947, Palatul Elisabeta și-a câștigat notorietatea ca fiind scena mai multor înfruntări între Rege și reprezentanții primelor guverne comuniste, instalate după 6 martie 1945. Aceste înfruntări s-au încheiat cu lovitura de stat din 30 decembrie 1947, prin care Regele, sub amenințare directă și șantaj terorist, a fost silit să semneze un act neconstituțional de abdicare.

După lovitura de stat comunistă, vila se află (și în prezent) în proprietatea Statului român și este administrată de către Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS).

Din 2001, ea este locuită de Familia Regală a României, fiind singura reședință regală oficială din București.